Coho-

Ieri a fost despre masculinitate. La curs. Si pe strada. Deși la finalul zilei mele rezultatele au fost: un mic accident cu mașina, un rezultat semi-îngrijorător la medic si o petrecere cu sens si cu mulți copii, aflu ca adevarata tragedie in ziua unui bărbat este o sita rupta. Da, o sita de acum 7 ani, care, a depășit orice vis al garanției unui produs plin de găuri.

Masculinitatea nu a dispărut. E, cred, in doze ascunse si hrănite, in din ce in ce mai multe femei. Femei care nu plâng că au lovit mașina din cauza unui domn care a cauzat același accident în același loc, cu o luna în urmă, femei care merg acasa cu sufletul varză, dar au mușchi pe dinăuntru care țin în lanț veștile proaste.

Sunt din ce în ce mai puține cazuri în care familiile cu băieți și fete lasă loc progeniturilor să fie. În loc de emoții, sub toate formele, care sa fie lăsate afară, cunoscute și apoi eliberate una peste alta, cât să te mai înalțe de unde erai, sunt închise, lăsate doar cele care fac familia sa se simtă puternică. Cohones: mașina șmecheră, lacrimi uscate, animal mare bate animal mic.

Mulți părinți fac “armata” din care au lipsit, cu copiii: umilință, “Da, am înțeles!”, nu mai plânge, că ești tare, faci așa că am zis eu, nicidecum că ai dreptul la vreo explicație calmă și rațională, eu sunt părintele tău și nu mai comenta (iar radiografia multor părinți uneori e cu mai multe găuri decât sita de mai sus). Sunt doar câteva exemple care fac din ființele cu mai multe șanse decât noi vreodată (doar acum), proiecții triste.

Masculinitatea nu a dispărut. E doar prost înțeleasă sau deloc.