Nimic mai bun și răcoritor ca joia după miercurea liberă. În afară de gâtul înțepenit de la vârstă sau curentul bătător în cap sistematic, în lift, totul a mers ca uns. Ca uns cu grăsime de urs, vorba unui curs de etnografie proaspăt studiat pentru examen. Dacă te ungi cu unsoarea aia, nimic nu te mai strică. Nici măcar gradele crescute de afară (numai că deocamdată tremurăm la 0 grade și ne conservăm elegant).
Primul semn că mă-nțelepțesc nu e data nașterii, cum unii ironici apretați ar zice, ci că îndemn pe toată lumea să fie Zen. Nu-l cunosc personal, dar cică e așa de tare, că doar dacă-ți iese pe gură, în vorbe, ești trăit. Trăit cum trebuie. Așa și eu. Trăită cum trebuie: întâi de părinți, apoi de școală, apoi de job, apoi iar de școală (că nu mi-ar mai ajunge), și într-un final, de mine. Și de când mă trăiesc, nu mă mai satur. Bine, consumată vreo 40 la sută de societate, dar cu restul de 60 zic eu c-o să mă răscumpăr.
Fii Zen. The Zen and only. Nu te certa, nu muri din asta, nu lăsa pe nimeni să te mai trăiască, pentru că de dus cu tine, nu se grăbește nimeni.
Peace.
CELENA 
Multam, schwester!
>:D<